Faptul că în toate momentele de cumpănă de până acum partidele democratice și oamenii politici proeuropeni au ieșit câștigători în fața formațiunilor naționalist-extremiste nu demonstrează eficiența mobilizării de partid sau a strategiilor de manipulare fabricate de firmele de consultanță și de serviciile secrete. Demonstrează pur și simplu că există o solidă majoritate de cetățeni dispuși să se mobilizeze în momente de criză pentru o Românie democratică, occidentală și civilizată, indiferent de costul personal al votului lor.
Mă gândesc, de pildă, la cadrele didactice, dar și la alte categorii lovite succesiv de încercările eșuate de reformă, salarială, financiară, educațională etc. Acestea au prețuit întotdeauna predictibilitatea și stabilitatea parcursului democratic și european al României și au ales să treacă cu vederea lipsa de soluții reale pentru nevoile lor și ale societății. Soluții pe care aleșii noștri se lăudă că le au, dar uită de promisiune imediat ce se instalează la putere.
Ceea ce se petrece chiar acum pe scena politică – inclusiv activitatea și mai ales inactivitatea președintelui în legătură cu moțiunea de cenzură și cu formarea noului guvern – erodează deja și ce a mai rămas din această disponibilitate civică în urma evoluțiilor din ultimele trei-patru luni. Iar atunci când le va ajunge din nou cuțitul la os și vor invoca democrația și destinul european al României, politicienii, tehnocrații și cei care îi manevrează n-ar fi de mirare să constate că rezerva de răbdare civică nu este inepuizabilă nici chiar pe aceste meleaguri. Cu atât mai mult în diaspora.
Romulus Brâncoveanu