Situația politică din România tinde să devină tot mai ciudată, pe fondul unei economii aflate sub presiunea deficitelor și al unei stări generale de incertitudine, dar și în contextul internațional al regiunii noastre, marcat de războiul de la graniță și de posibilitatea unor incidente majore legate de acesta, precum acelea cu dronele ajunse la Constanța și Galați, dacă nu chiar a unor evoluții mult mai grave.
Din alte motive, în întreaga lume vestică, lunile iulie și august sunt, la rândul lor, câteodată, luni critice în calendarul politic. Vacanțele și concediile încetinesc activitatea politică și administrativă, iar deciziile importante sunt adesea amânate. În același timp, o opinie publică aflată la rândul ei în concediu este mai puțin vigilentă. Tocmai de aceea, din când în când, vara poate deveni momentul în care sunt adoptate măsuri nepopulare sau se încearcă schimbări politice mai serioase.
În România, toate acestea se suprapun peste o criză politică ce pare lipsită de soluții, peste o clasă conducătoare ce dă impresia că funcționează într-un permanent regim al improvizației, lipsită de orice preocupare de anticipa viitorul, și peste o opinie publică tot mai divizată, antagonizată și dezorientată. O asemenea combinație conduce rareori la luciditate și la decizii inspirate. Dacă adăugăm și contextul internațional ce poate deveni tot mai nesigur tocmai în asemenea perioade în care mecanismele interne încetinesc sau își pierd busola, este greu de crezut că dintr-o asemenea vară politică poate ieși ceva cu adevărat bun.
Romulus Brâncoveanu