Din nou, o simplă observație. Termenul „stat de drept” pare să fi dispărut cu totul din discursul public. Epoca lui de glorie a fost în timpul regimului Băsescu. S-a mai făcut auzit și în timpul lui Iohannis, dar mai degrabă ca un ecou al epocii anterioare. Numai că „întărirea statului de drept” n-a însemnat niciodată consolidarea domniei legii – adică supunerea autorităților și a reprezentanților lor în fața legii și protejarea drepturilor cetățenilor în raport cu acțiunile statului, ci pur și simplu întărirea puterii justiției, poate și a altor instituții, în mecanismul de aplicare a legilor și de impunere a conformării cu acestea. Statul de drept a ajuns astfel să fie redus la sporirea forței instituțiilor însărcinate să aplice legea, ca și cum domnia legii și democrația ar depinde numai de independența și de puterea celor care îi constrâng prin orice mijloace pe ceilalți s-o respecte.
Roadele acestei înțelegeri a statului de drept le culegem acum prin judiciarizarea accelerată a politicii. PSD, cel mai important partid parlamentar, a ajuns să depună plângere penală împotriva guvernului, fie el chiar unul aflat temporar în funcție, de continuitate administrativă. Devine tot mai posibil ca degradarea democrației la noi să nu conducă la forme difuze de autoritarism competitiv, cum ne-am fi putut imagina, ci către forme „originale” de judiciarizare, legitimate în numele unui așa-zis stat de drept.
Romulus Brâncoveanu